Referendum pe TVA. Ponta versus Iohannis & BNR. Poporul să decidă pentru că el plătește, nu?

Pe o parte a hârtiei avem soluția Ponta de scădere a TVA de la anul sau chiar mai repede, de la 24% la 19%.

Pe cealaltă parte a hârtiei ar fi varianta Iohannis & BNR, având în vedere discursul guvernatorului Băncii Naționale: scădere a TVA-ului în trepte în funcție de veniturile la buget și spațiul fiscal obținut prin creșterea economică.

Fiecare dintre cei doi protagoniști – premierul și președintele – a sărit peste faza studiilor economice și a ajuns la „interesul național”.

Ponta invocă în sprijinul lui faptul că cineva ar dori ca România să rămână o colonie pentru că n-ar putea să-și folosească arma fiscală în sprijinul propriei economii.

De cealaltă parte, președintele Iohannis, susținut public de către Banca Națională, spune că România nu-și poate permite experimente economice dintr-o dată pentru a nu pierde echilibrele macroeconomice câștigate cu greu în ultimii cinci ani.

Scăderea TVA dintr-o dată ar crea un minus considerabil în veniturile bugetare, de peste 12 miliarde de lei, minus care nu ar putea fi acoperit peste noapte prin creșterea consumului și apoi a economiei în ansamblu, care să aducă venituri mai mari.

Ceea ce nu spune premierul Ponta și lasă în voia sorții sau a viitorului guvern este dacă reducerea TVA nu ar aduce efectul scontat, cum s-ar mișca ulterior taxele și impozitele: ar crește din nou TVA-ul sau s-ar mări alte impozite astfel încât să se acopere minusul. Poate dacă oamenii ar ști ce ar implica scăderea TVA dintr-o dată, cu posibile alte consecințe, euforia nu ar fi așa mare. Dar premierul Ponta, aflat cu spatele la zid în lupta cu procurorii DNA și cu istoria lui, mizează pe o lovitură fulgerătoare, pe modelul Traian Băsescu din 2005. Atunci președintele Băsescu a forțat introducerea cotei unice peste noapte, cu orice preț și chiar fără să aibă în fața ochilor cum ar arăta finanțele publice după această scădere. Din fericire, lui mișcarea i-a ieșit. Acum premierul Ponta vrea să facă la fel.

Președintele Iohannis nu a adus foarte multe argumente în sprijinul deciziei de a nu promulga reducerea TVA. Argumentele lui se bazează doar pe studiile FMI și pozițiile Băncii Naționale. Poate dacă Iohannis ar fi spus că nu este de acord cu reducerea TVA, dar cerea guvernului să scadă taxarea pe forța de muncă, reducerea CAS la angajat, opinia publică s-ar fi balansat peste noapte către el, ca în ziua alegerilor prezidențiale.

Reducerea costului forței de muncă lasă mai mulți bani în buzunar angajaților și este o măsură mult mai palpabilă decât reducerea TVA. Dar președintele nu a marșat pe această variantă – TVA vs costul forței de muncă – ce ar fi trimis cartoful fierbinte din nou în mâinile lui Ponta.

Având în vedere obuzele care se trimit între cele două palate, problema ar trebui tranșată la referendum, nu? Ca la greci! Să învingă democrația, cu toate consecințele ei…